Pe patul de moarte

Pe patul de moarte, Popescu e înconjurat de toată familia şi, cu glas
sleit, spune:
- Ehei, când aveam eu vreo 20 de ani, ce mă mai distram !… Curve, beţii,
scandaluri… Şi-mi zicea tata: bă băiatule, potoleşte-te, ia-ţi un
serviciu, fă-ţi şi tu o familie, să aibă şi ţie cine-ţi da un pahar de
apă pe patul de moarte.
Dar nu m-am potolit.Şi pe la 30 de ani, ce mă
mai distram… Curve şi mai multe, beţii şi mai mari!… Şi-mi ziceau
prietenii: bă Popescule, potoleşte-te, fă-ţi şi tu o familie, să aibă
şi ţie cine-ţi da un pahar de apă pe patul de apă pe patul de moarte.
Şi mi-au tot zis aşa, până am început să-i ascult.
Mi-am luat nevastă.
Nevasta trebuia ţinută cu bani, a trebuit să muncesc mai mult. Au
apărut copiii, a trebuit să muncesc şi mai mult, să-i duc la şcoală,
să le dau tot ce le trebuie. N-am mai ştiut ce-i aia o beţie, n-am mai
ştiut ce-i aia o ***. Pe urmă au venit nepoţii.
Am tras şi pentru ei cât am putut, că deh, să aibă cine-mi dă un pahar
de apă pe patul de moarte… Şi uite că acuşica,acușica mor şi…
- Şi, şi?, întreabă rudele strânse buluc la capul muribundului.
- Şi-n p… mea, NU MI-E SETE!!!!!!